Sambata am fost la OJI. Mare lucru n-am reusit sa fac, daca stau sa ma gandesc e cel mai prost rezultat pe care il puteam avea la un concurs (0 puncte din 200 nu e o realizare de care sa fiu mandru). Cat de prost mi-a mers la tastatura, atat de interesant a fost drumul inapoi spre Fagaras, asta daca trec peste raul de masina si caldura excesiva din ninsoarea de afara.
Un genial – si nu gresesc deloc cand spun ca e genial – coleg de generatie, Robert Hangu, a calatorit alaturi de noi (elevii de la Radu Negru). Normal, nu puteam rata ocazia de a-l asculta, chiar daca vorbea la un moment dat despre lucruri foarte cunoscute mie. Ce-i drept, cei care au fost atenti la el sunt acum mai buni la programare dinamica, inclusiv soferul micro-chestiei negre.
Din programare dinamica in STL-uri am ajuns la Windows vs. Unix-Like. Experiente cu Ubuntu aveam, cu Debian aveam, dar sa nu uit…nici sa dezarhivez nu stiam. Robert a avut grija sa-mi explice de unde denumirile distributiilor, ce-i cu terminalul ala de fapt si care-i avantajul daca fac un debug din Ubuntu. Faina discutia, pacat ca nu o pot reproduce in totalitate.
Asadar, de ce nu as folosi eu Ubuntu? E cea mai user friendly distributie Linux, twitter am, firefox e, codeblocks e si e mai misto decat pe Win, nu e nevoie sa ma agit prea tare cu invatarea comenzilor (desi mi se pare misto sa dau tweeturi din terminal), meciurile se vad la fel. Asa ca, pentru laptop, nici nu pot alege ceva mai frumos decat Ubuntu momentan.
Cum, nu ai auzit de Sven Kramer? E olandezul zburator (sau era patinator?) care a facut proasta o jurnalista de la NBC. Din punctul meu de vedere nici macar motiv nu avea, dar el e sportiv si tocmai fusese medaliat cu aur la Vancouver. Motiv pentru care, probabil, si-a uitat numele. Dar reiau povestea…
Parola instalatiei de wordpress. Se pare ca si diacriticele. Si cuvintele, ideile – bine, astea nu au fost niciodata – lucrurile interesante de povestit prost. Adunate toate problemele au dat intr-o lipsa acuta de chestii noi aici, pe vorbesc.net. Cred ca asta-i si ultima aberatie.
Există momente în care cel mai important lucru pentru tine este un anumit lucru. Cariera ta atât de relaxantă și profitabilă îți distruge orice șansă de a avea cariera mult visată. Persoana la care ți este persoana pe care o iubești cel mai mult. Mașina care te va lovi când proasta traversează prin locuri neregulamentare e mașina care-ți va face capul afiș. Toporul pe care il vei da în cap la 80 de ani va fi cel mai de preț topor pe care l-ai avut toată viața. Sau așa arată viața românului prezentată la știrile de la ora când îmi beau eu cafeaua.
Vineri, când am ajuns acasă aveam un singur gând și-anume să trag un pui de somn. Cum nu pot adormi în timp ce fratele meu bombardează tastatura, zic să-mi pun laptopul pe undeva pe aproape, căștile pe urechi și somn ușor Marius. Nici c-ar fi prea greu, muzica mișto de la Radio Lynx e chiar liniștitoare (în general adorm ascultând Metallica). Dar problemă! Simțeam eu că e ceva ce n-am mai făcut de o perioadă cam lungă… Și dăi și chinuie-te să adormi. Pe dreapta nu, stânga nici atât, nu merge domne.
Da, am ratat Aston Villa - Blackburn Rovers și da, meciurile văzute în reluare sunt o porcărie. Dar cum să-ți spun eu ție, eu îi cam ador pe băieții de la Liverpool (sper că nu interpretezi acum) și nu puteam rata nici meciul tunarilor (ultimul cuvânt va avea link către micuțul rezumat pe care îl voi scrie pe sportlocal.ro).
Timpul efectiv de lucru este de 90 de minute: 15 minute pentru FIȘA A și 75 pentru FIȘA B.FIȘA A: Accesul de rețeaua de Internet este permis pentru rezolvarea cerințelor din această secțiune.
Ce-am făcut eu în acest mirific weekend? Ei bine, dragi cititori, botule de la Google, frate Dani (știu eu că citești)…am învățat la matematică. Mai mult sau mai puțin. Și mi-am lipit pe perete o chestie mișto și destul de utilă. O vezi în poză. Am făcut și curățenie în birou, ba chiar am închis laptopul pentru câteva ore. Minute. Și am rulat 3Dmark Vantage pe laptop; rezultatele au fost senzaționale, drept urmare notebookul e folosit pe post de prelată acum.
Se face, ca nu departe de casă, X să rămână fără oglinda din stânga a mașinii. Asta e – oglinda mică de la Logan a făcut-o țăndări pe cea de la MCV. Șoferu’ neatent, un popă tinerel, oprește, se înțelege cu X că-i va da banii indiferent de cât va costa mirifica oglindă brănduită – Dacia. Pleacă fiecare în treaba lui, cel puțin până X găsește o oglindă de schimb.
Partea nașpa. Oglindă s-a găsit. 500 lei. Popa, la ce parohie are el în sătucu’ ăla…500 lei pe o oglindă sigur nu-i convine să dea. Dar deși „faci ce spune popa, nu ce face popa” popa ăsta e mai OK ca alți popi. 500 costă, 500 dă. Și până la urmă unde-i partea nașpa? Păi, n-ar fi costat atât dacă ar fi găsit X de cumpărat doar oglinda, nu întregul pachet. Dar de unde, în România n-ai cum să găsești piese pentru o Dacie. Și-a găsit în Ungaria. Vine marți, costă doar 110 lei.
După ce o montează, X îl va suna pe popă. Cei 390 de lei vor fi returnați. Vezi bă, se mai întâmplă și în România bunul simț!
Ascultă timp de 3 ore Unforgiven. Dacă devine prea monoton fă-ți un playlist din Unforgiven și Unforgiven II. Alternează cele două melodii. Superb. Te-ai plictisit? Avem Unforgiven III.
